LA PORȚILE OCCIDENTULUI

„ ...Dar deschideți poarta, turcii mă-nconjor, vântul suflă rece, ranele mă dor.” Așa implora Ștefan Cel Mare în fața Cetății Neamțului, dar mama sa îl îndemna să-și strângă oștirea sfărâmată și să alunge dușmanul din țară. Și noi batem la porțile Occidentului. Dar nu ni se deschide, suntem îndemnați să adoptăm mai întâi legea antidiscriminare. Cu care ocazie descoperim că suntem o țară profund homofobă. Voi încerca să văd mai jos dacă avem sau nu dreptate.

Dacă devin toți homosexuali, umanitatea moare

Omul nostru tradițional, numit astăzi cu bizarul cuvânt heterosexual, nu-i agreează pe homosexuali. Simte așa, un fel de repulsie. Poate să fie credincios, poate să fie ateu, nu are importanță. Auzind deci de așa-zișii pederaști, un om simplu își va exprima dezgustul fără jumătăți de măsură și va scuipa scârbit. Un om cu educație mai subțire se va ascunde după niște vorbe meșteșugite. Și va avea, într-un anume fel, dreptate. Pentru că dragostea dintre bărbat și femeie este naturală și deci și frumoasă. Iar legătura homosexuală, nefiind naturală, este calificată în mod inevitabil ca fiind urâtă. Poți să aduci tu mii de exemple de homosexuali celebri, de la Alexandru Macedon și Iulius Cesar până la Oscar Wilde și Elton John – această legătură nu va părea cu nici un dram mai nobilă și mai frumoasă. Prin urmare, s-ar părea că nu numai biserica, nu numai religiile în general trebuie să denunțe sterilitatea acestei opțiuni, dar și toți ceilalți oameni, inclusiv homosexualii. Pentru că nu e o cale demnă de urmat, dacă devin toți homosexuali, umanitatea moare. De aici inconsistența oricărei filosofii gay, imposibilitatea creării unei culturi bazate pe homosexualitate. Un artist gay respectabil va promova până la urmă valorile general-umane. Și asta de aceea că legătura dintre bărbat și femeie este fundamentul întregii civilizații, de aici izvorăsc sentimentele maternității și paternității, de aici infinitele variații ale iubirii, de aici viziunea că trăim într-un univers creat din două principii fundamentale, masculin și feminin, cu care suntem în armonie.

Cu toate acestea homosexualii sunt perfect umani

Cu toate acestea, homosexualii există. Sunt perfect umani. Își fac datoria la locul de muncă. Creează opere artistice care ne emoționează până la lacrimi. Sunt, până la urmă, oameni cu calități și defecte ca toți ceilalți.

Ce înseamnă să fii homosexual? Înseamnă, bănuiesc, să fii un pic extraterestru. Pentru un homosexual cântecul păsărilor în primăvara o fi, poate, un reproș ascuns, pentru că acel cântec este făcut din chemări de iubire pentru sexul opus, nu pentru același sex. Tristan și Isolda, Romeo și Giulieta poate că îl lăsa rece pe un homosexual. Tot mecanismul social, toate noțiunile fundamentale ale vieții, familia, patria, toate au ascuns în ele sâmburele iubirii dintre bărbat și femeie. Un homosexual prin urmare va fi aruncat afară din acest univers bipolar, va fi un izolat, un minoritar, un condamnat. E așa? Nu știu. Dar știu totuși că viața unui homosexual poate fi nu mai puțin bogată și nu mai puțin frumoasă decât a unui om obișnuit, de multe ori poate chiar mai frumoasă. Totuși, o umbră de izolare dramatică se pune în mod inevitabil pe destinul acestuia.

Toleranți – da, superficiali – nu. Liberi de a lupta și de a ne apăra valorile

Occidentul – capitalist, democratic și relativist cum este – a permis, în numele banilor și voturilor, egalitatea tuturor și a cerut nediscriminarea homosexualilor până la a le acorda drepturile la căsătorie și la înfiere. E o decizie care merită aplaudată și salutată cu strigăte de bucurie, dar nu atât pentru ceea ce este în mod concret, cât pentru lărgirea orizonturilor libertății umane în general. Tot așa cum au meritat să fie salutate dezrobirea sclavilor și a țiganilor, egalizarea în drepturi a femeilor, drepturile la divorț și la avort, tot așa cum merită să fie salutate azi inseminarea artificială omologă și eterologă, eutanasia, plantele modificate genetic etc. Am însă impresia că în lumea de astăzi asistăm la promovarea ideii superficiale că a fi gay este la fel cu a fi un heterosexual ordinar, singura diferență ar fi doar aceea că unui gay îi plac tipii de același sex cu el. În Occident apar filme în care homosexualii sunt băieți inteligenți, culți și rafinați, care fac muzică sau scriu romane. Ori sunt mari luptători pentru drepturile omului. De acord, este nevoie de aceste filme, homosexualii fac parte din societate, trebuie să vorbim despre ei ca să nu fie demonizați, dar sunt contra exceselor de înfrumusețare a imaginii lor, contra ascunderii voite a dramatismului situației lor. Da, este corect politicește să nu discriminăm, să acordăm drepturi de orice tip, dar nu e bine totuși să punem semnul egalității între normalitatea biologică a heterosexualității și abaterea biologică a homosexualității. Nu-i poți spune copilului cu inimă ușoară, așa, pur și simplu: dragul tatei, tu ce vrei să fii în viață, gay ori hetero, alege, orice profesie-i frumoasă dacă e pe plac aleasă! Nu este așa. Pentru că a fi gay este o întâmplare dramatică și nu este ușor. Deci, orientarea sexuală a unei persoane nu ne poate lăsa indiferenți, iar toleranța nu înseamnă și indiferență. Și cred că, așa cum, în numele pluralismului și democrației, îi tolerăm pe comuniști și pe fasciști, dar luptăm contra ideologiilor acestora, tot așa îi vom tolera și pe gay, dar vom lupta din toate puterile pentru normalitatea biologică a heterosexualității. Pun accentul pe cuvântul biologică, deoarece din punct de vedere social nu trebuie să se vorbească de abateri, în acest caz.

Prizonieri ai unei mentalități feudal-totalitariste

Furtuna de proteste contra legii antidiscriminare stârnită în Moldova dovedește un singur lucru: societatea moldovenească este încă prizoniera unei mentalități feudal-totalitariste. Nu numai oamenii inculți de la sate, dar și personaje din eșalonul de vârf al societății, deputați, președinți de partide, dovedesc o uimitoare ignoranță, arătând că nu știu pe ce lume trăiesc. Acești oameni ar vrea să intre în Europa și ar vrea să facă democrație în Moldova cu homofobia lor de peșteră și cu necunoașterea strigătoare la cer a realităților din Occident. Le-ar face bine să știe, de exemplu, că în societățile occidentale drepturile economice sunt fundamentale. Si anume motivele economice îi împing mai ales pe homosexuali să ceară dreptul la căsătorie, pentru că familia oferă un șir de înlesniri și avantaje. În cazul morții soțului, de exemplu, soția beneficiază de toată ereditatea acestuia, ceea ce nu se poate întâmpla în cazul conviețuirii a doi homosexuali necăsătoriți, orice acte testamentare ar fi semnat aceștia, căci o parte din ereditate va merge în mod obligatoriu la rudele decedatului. În Occident există și pensia de reversibilitate, de exemplu, după moartea soției soțul va continua să ridice, aproape în întregime, pensia soției. Mai există și obligația de a întreține partenerul de căsătorie în caz de boală. Deci, căsătoriile homosexuale sunt în primul rând exprimarea unui drept economic. Sunt contra naturii? Însăși căsătoria dintre bărbat și femeie e contra naturii, căci natura ne îndeamnă la o poligamie dezordonată, nu la fidelitate până la moarte. Și apoi, căsătoriile dintre moșnegi de 80 și fete de 25 de ani nu sunt contra naturii?

Legea antidiscriminare este scrisă în evangheliile lui Hristos

Italia nu are nici uniuni civile, nici căsătorii dintre persoanele de același sex. Franța are uniuni, Olanda și Spania căsătorii. Dar toate țările Uniunii Europene respectă directivele europene antidiscriminare. A fi contra legii antidiscriminare în Moldova este absolut în firea lucrurilor, dar pentru un „gopnik” de la oraș ori pentru un moș Ion de la sat, nu și pentru politicienii cu pretenții de europeiști. Legea antidiscriminare nu este aprobarea căsătoriilor dintre homosexuali. Nu este nici măcar aprobarea uniunilor civile. Este simpla cerință de a nu discrimina nicio persoană, din niciun punct de vedere. Biserica nu are ce reproșa acestei legi, pentru că această instituție este prin definiție pentru iubirea universală. Niciunul dintre principiile bisericii nu ar suferi vreo atingere în cazul adoptării acestei legi. Din contra, am avea motive să zicem că suntem o țară creștină. Ceea ce consideră biserica că este păcat va rămâne păcat și în continuare. Pentru credincioși. Și biserica va avea tot dreptul să lupte cu păcatul din toate puterile. Legea antidiscriminare este deja scrisă, în evangheliile lui Hristos. Și este deja adoptată, de azi, 25 mai 2012, de către Parlament. Felicitări, Moldova!