Visualizzazioni totali

martedì 4 ottobre 2011

SCOATEȚI-VĂ COLȚII!

Un articol de Irena Cara ( „Gazeta Românească”, 30 septembrie 2011), foarte bun și pentru diaspora moldovenească


Ne constituim în asociaţii, partide, sindicate, camere de comerţ. Toţi se vor reprezentanţii "comunităţii", fără ca cineva să-i fi recunoscut ca fiind reprezentativi, fără ca această comunitate să existe, în adevăratul sens al cuvântului. Toţi se prezintă ca cei mai tari şi mai mari, cei mai capabili, cei mai cei, e o luptă de putere crâncenă, gelozii, denigrări… Nu mai e mult şi vom înfiinţa şi un Parlament al României pe meleagurile italiene. Atunci să vezi bătaie!
Toţi îţi promit marea cu sarea, că îţi vor apăra drepturile, că îţi vor rezolva problemele, mai mici sau mai mari, ba unii chiar îţi dau iluzia că vor schimba Constituţia italiană în favoarea ta, românule! Îţi vorbesc despre identitatea ta de român, ca şi cum românii ar fi creaţi pe bandă, clonaţi cu acelaşi ADN, cu aceeaşi inteligenţă (excepţională, se înţelege!), cu aceeaşi nobilitate sufletească şi aceeaşi poftă de pus umărul la muncă.
Cuvântul cheie e "integrare". Dar oare integrarea, în varianta pe care ei v-o propun, nu înseamnă separatism, izolare? Când se aude de vreunul care s-a integrat cu adevărat, pentru că vorbeşte (corect) limba ţării în care trăieşte, face politică în partidele ţării în care trăieşte, îşi deschide o activitate care nu pune limite naţionalităţilor, e indiferent la crimele şi violurile colegilor lui de naţionalitate, pentru ca nu le-a comis el, sau nu i se umflă pieptul de mândrie pentru cei care au succesele lor personale, pentru că el nu are nici un merit în asta, e arătat cu degetul, batjocorit, "a uitat de unde a plecat".
Citind presa, afli de români care îndură multe la locul de muncă şi care cred că dacă se spune povestea lor în ziare, şi-au rezolvat problemele. Aşteaptă salvarea de undeva de sus. Au uitat că Superman e doar un personaj imaginar! Nu-şi iau destinul în mâini, ducându-se unde trebuie, ca să-şi obţină drepturile pe care le au. Pentru că le au! Unii ştiu, alţii nu. Dar şi printre cei care ştiu, foarte puţini au obiceiul de a-şi rezolva singuri problemele, marea majoritate aşteaptă să i le rezolve comunitatea, sindicatele, partidele româneşti… sau să afle poliţia de ei şi să-i salveze din sclavie!
Unii români au venit în Italia fără să aibă nici măcar o cunoştinţă, au venit când în Italia majoritatea străinilor erau marocani, albanezi, nu români; au dormit pe băncile parcurilor, au mâncat pe la Caritas, încet încet, s-au pus pe picioare şi şi-au construit o situaţie. Singuri.
Apoi a venit valul… Dintr-o dată, am devenit neputincioşi, nu mai putem face nimic, dacă nu ne unim, dacă nu punem destinul în mâinile vreunei noi asociaţii "reprezentative", dacă nu ne înscriem în cutare partid, unicul mântuitor al neamului. Ori uniţi, ori morţi. Morţi vii, zombies, care îndură luni în şir pentru că nu primesc salariul şi n-are cine să-l ceară în locul lor, care sunt discriminaţi pe statul de plată, dar n-are cine să denunţe din partea lor, care îmbogăţesc "caporalii" care îi trimit pe câmpuri la sclavie, dar n-are cine să facă grevă în locul lor.
Suntem comunitari, de câţiva ani buni. Ne declarăm superiori în orice domeniu, pe la orice colţ de stradă sau de reţea de socializare. Dar românii au luat locul negrilor de la Rosarno. Acei negri care n-au mai vrut să fie sclavi şi au făcut o revoltă de au vuit ziarele şi telejurnalele italiene. Da, exact, ei, extracomunitarii care şi-au dat în vileag clandestinitatea, fără a le fi frică de expulzare. Iar de unii români se citeşte prin ziare că au fost salvaţi de poliţia care, cine ştie cum, probabil dintr-o coincidenţă, a aflat că sunt sechestraţi nu ştiu unde.
Dragi români, unde vă e identitatea? Nu, nu la identitatea românească mă refer, e o expresie prea uzată, ca şi urechile celor care o aud la orice pas. La identitatea individuală mă refer. Aveţi nevoie de baby sitter? Aveţi nevoie de carnet de membru de partid, ca să vă cereţi drepturile sau salariile? Aţi uitat, cumva, "de unde aţi plecat"?
Nu mai suntem pe vremea partidului comunist care "dădea de toate", doar dacă aveai carnetul roşu! Scoateţi colţii, suflecaţi-vă mânecile, luaţi- vă destinul în mâini şi rezolvaţi-vă problemele, ca nişte adulţi responsabili. Există deja sindicate, asociaţii, organizaţii care, fără să vă ia un ban şi fără să vă facă membri, vă ajută, vă îndrumă, vă învaţă. Există organe de poliţie, există avocaţi voluntari, există "Telefono rosa", există oficiul de antirasism… Nu e adevărat că sunteţi bătuţi, exploataţi, discriminaţi pentru că nu vă uniţi în organizaţii româneşti. Aveţi drepturi, dar nu vi le aduce nimeni acasă, pe tavă, trebuie să vă zbateţi voi ca să le obţineţi!
Sunteţi bătuţi, exploataţi, discriminaţi pentru că o permiteţi voi, ca indivizi! Vă pasionează asociaţionismul sau politica? Uniţi-vă în orice vreţi, dar nu mai aşteptaţi să vă rezolve alţii problemele!

1 commento:

  1. Draga prietene. tot binele din lume ti-l doresc, si nu uita, un om poate sa faca ce crede numai rau sa nu faca...

    RispondiElimina