Visualizzazioni totali

domenica 31 luglio 2011

ILUMINISMUL, NU MULTICULTURALISMUL

ILUMINISM ȘI MULTICULTURALISM


Despre multiculturalism se vorbește din ce în ce mai mult. Dar cu o înțelegere slabă a fenomenului. Multiculturalismul nu trebuie confundat cu acceptarea mai multor culturi într-o societate. Astăzi majoritatea societăților sunt multiculturale. Și acesta este un bine. Multiculturalismul este politica pe care o impune statul persoanelor și comunităților nou venite. Pentru Republica Moldova, atunci când este chemată în cauză problema funcționării limbii române, multiculturalismul nu are nici o treabă, pentru că limba este doar o mică particularitate a culturii unei persoane, nu importă prin ce sistem de semne își exprimă această persoană esența. Iar cetățenii moldoveni, indiferent de etnia lor, au aproximativ aceeași esență culturală: sunt creștini ortodocși mai mult sau mai puțin credincioși, aparțin civilizației europene, sunt mai mult sau mai puțin marcați de modul de viață sovietic. În Moldova am putea vorbi de multiculturalism doar în cazul în care am avea de a face cu mari comunități musulmane, induiste sau budiste, care nu ar accepta modul de viață european și valorile acestei civilizații, încercând să reproducă pe solul nostru moduri de viață deosebite.

  

Dar să revenim la politica statului față de comunitățile de străini. Să presupunem ca statul le zice imigranților: „Domnilor, la noi sunt interzise poligamia și incitarea la ura rasială, nu se poate de mers la școală și de ieșit în public cu fața total acoperită, sunt pedepsite cu închisoarea mutilările organelor genitale, fiți buni de respectați aceste legi”. Din această adresare trebuie să înțelegem că statul nu respectă cultura și tradițiile acestor imigranți, dar îi forțează să se adapteze idealurilor iluministe și democratice ale Occidentului.
Deci, când zice așa, statul nu este multiculturalist. El îi îndeamnă pe toți să trăiască amestecat, „să se corcească”, să se căsătorească francezi cu africani, italieni cu chinezi etc, să-și uite limbile de origine, și să însușească o  civilizație supranațională, ale cărei valori supreme sunt libertatea, laicismul, democrația. Multiculturalismul este opusul acestei atitudini și presupune că statul „respectă” culturile și modurile de viață ne-europene și că permite în mod deschis sau se face a nu vedea toate comportamentele pomenite mai sus. În unele țări precum Marea Britanie sau Olanda s-a ajuns la aceea ca să fie oferite permise de ședere și asistență pentru două soții ale aceluiaș bărbat. Și s-a ajuns, datorită unui exces de permisivitate și miopie, la crearea unor ghetto-uri ale străinilor care reproduc întocmai modurile de viață semifeudale ale Orientului. Dar integrarea socială a străinilor nu se face de la sine. În Italia, de exemplu, numărul elevilor de origine străină dintr-o clasă nu poate fi mai mare de o treime. Dacă raportul s-ar inversa, ar fi integrați copiii italieni într-un sistem de valori străin, prin simpla comunicare dintre copii și în ciuda eforturilor pedagogilor. Dar, dacă David Cameron a declarat falimentul multiculturalismului, nu trebuie să ne imaginăm că acesta a fost chiar o strategie general-europeană aplicată peste tot. Pentru că e greu să-ți imaginezi ca într-o Europă atât de bogată în istorie și rafinatețe, să aibă mare succes invenția aceasta americană a multiculturalismului, care nu e decât respingerea idealului cosmopolit al iluminismului. Anume acesta e multiculturalismul, da, negarea faptului că toți oamenii au niște valori valori comune, indiferent de cultura la care aparțin. Și deci, respectând culturile în defavoarea indivizilor, multiculturalismul încalcă libertățile individuale, inviolabilitatea persoanei, egalitatea sexelor etc. În locul persoanei este respectată cultura din care el vine. Iar tutelând culturile și societățile endemice, sunt tutelate în mod automat și persoanele care dețin puterea în aceste societăți.


A nega însă multiculturalismul nu înseamnă deloc a apăra ideea de Moldova – țară ortodoxă ori a protesta împotriva drepturilor homosexualilor. Retorica ortodox-naționalist-revanșistă a intelectualilor moldoveni de dreapta poate fi asociată mai degrabă cu multiculturalismul decât cu iluminismul, libertatea și democrația. Și nici măcelul provocat de nebunul de la Oslo nu poate fi privit ca un faliment al multiculturalismului. Cei care susțin acest lucru, toarnă apă la moara dreptei fascistoide și xenofobe.

Nessun commento:

Posta un commento