DIN NOU DESPRE ȚARA DE SUB SOARE

DE CE AM CRITICAT ARTICOLUL EUGENIEI BULAT „UCIDEM CUVÂNTUL ȚARĂ?”
Dex-ul spune că țara e un teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat. Țara e un stat. Republica Moldova e un stat. Prin urmare, e și o țară. Și deoarece sunt cetățeanul acestei țări, resping cu hotărâre toate luările de poziție care prejudiciază demnitatea țării mele. Articolul E. Bulat îmi umilește țara prin faptul că nu-i recunoaște țării mele însuși numele de țară. Consider că această rătăcire izvorăște dintr-un fals unionism. Și iată de ce.
Dacă vrei unirea Republicii Moldova cu România, e frumos s-o vrei pe o bază de egalitate și respect reciproc, ca într-o căsătorie. E frumos să vrei unirea a două țări care au multe lucruri comune și care ar putea să aibă și un viitor comun. E înjositor însă pentru Moldova să ceară unirea ca pe rezolvarea unor probleme irezolvabile, ca pe o soluție contra sărăciei, ca pe o pricopsire cu munți, mare, bărăgane și alte bunuri care ne lipsesc. Eu resping din start o astfel de unire inegală, o astfel de căsătorie din interes. Sloganul „Basarabia – pământ românesc” e o porcărie. E exaltarea unui drept de proprietate funciară. Basarabia nu e pământ românesc, dar e parte a țării suverane Republica Moldova. Iar Republica Moldova își va hotărî soarta ea singură.
Sunt și eu, spre mirarea unora, unionist. Dar vreau ca atunci când această unire se va realiza, să avem în țara noastră Republica Moldova o administrație bună, necoruptă, bună cunoscătoare a limbii române; să avem drumuri acceptabile, apă curentă și canalizare la sate; o industrie și o agricultură în stare să ne asigure un trai decent. Suntem noi cei care trebuie să facă ordine la noi în țară, nu-i așa? Ori poate că vrem ca România să vină să ne măture prin casă? Și să ne mai și hrănească? Deci, concluzia acestor rânduri e una singură: să ne iubim țara, să cultivăm spiritul civic, să ne îmbogățim - pentru a ne putea mândri cu faptul că suntem moldoveni și pentru a ne putea uni, pe baze de egalitate, cu cine vom dori. Eu mi-aș dori unirea în primul rând pentru împuținarea birocrației, pentru mai libera circulație a culturii și progresului. Aș face însă din nou un gard de sârmă ghimpată pe Prut ca să nu treacă în Basarabia din partea cealaltă predarea religiei în școală.
Iar dacă unirea, mă rog, nu va avea loc niciodată, limba română, cultura română vor rămâne oricum ale noastre pentru totdeauna. Sunt bunuri ale umanității.
Iată de ce am criticat articolul doamnei Bulat, pentru care însă am tot respectul. Și cred că nu am făcut rău să zic și eu ceva. Noi, moldovenii din străinătate, trebuie să zicem tot timpul ceva. Că prea suntem taciturni, prea lipsim de pe forumuri. Dacă vom tot tăcea, riscăm să uităm limba română. Hai să ne sfădim!