BĂSESCU, TĂNASE ȘI RUCOLA

RUCOLA E O BURUIANĂ, COMESTIBILĂ
E foarte interesant să citești cum discută românimea pe marginea recentelor declarații bătăioase ale președintelui Băsescu. Da, zic unii, Băsescu are dreptate, domnule. Că regele nu putea să fie rege și să nu știe de convoaiele de evrei care țineau drumul spre Transnistria. Că atunci când a abdicat, n-a plecat în străinătate cu mâna goală, a încărcat vreo 90 de vagoane de bunuri. Că da, are el Antonescu păcatele lui, dar uite că Băsescu îl apără pe bună dreptate pentru hotărârea de a ataca Uniunea Sovietică, Basarabia era pământ românesc furat de ruși! Stai, neneo, că nu-i chiar așa, zic alții. Ia să spui, de ce comunitatea evreiască internațională nu are să-i reproșeze nimic regelui Mihai? Și oare n-a făcut bine regele că l-a arestat pe Antonescu și a întors armele împotriva Germaniei naziste? Și oare nu știi că regele a abdicat fiind constrâns de comuniști și șantajat că dacă nu abdică vor fi împușcați o mie de studenți arestați în timpul demonstrațiilor anticomuniste? Ei bine, toate aceste discuții, indiferent de răsunetul lor internațional, vor fi ele interesante și distractive, dar îmi par absolut inutile. Oare societatea românească nu are nimic mai interesant de discutat? Oare trebuie tot timpul să arătăm cu degetul ba la unul, ba la altul, în căutare de țapi ispășitori? Și oare nu e mai interesant viitorul decât trecutul?

În Republica Moldova frustrarea față de trecut, percepția bolnăvicioasă a trecutului e și mai mare decât în România. Unii au nostalgii față de Uniunea Sovietică, alții deplâng România regală, și doar oamenii simpli cu capul între urechi și de regulă fără un computer acasă sunt nostalgici după un viitor mai bun, pe care și-l construiesc în liniște și pace, fără a participa la sfădălia de pe forumurile ziarelor. Atunci când Traian Băsescu a dat cu bâta în baltă atacându-l pe fostul rege, „slugă la ruși”, și îndreptățindu-l pe Antonescu, prieten al lui Hitler, ecoul acestei lovituri a răsunat cu putere în mediile naționaliste moldovenești. Iată ce scrie Constantin Tănase în „Timpul”, cu privire la faptul că declarațiile lui Băsescu au fost criticate de aproape toată lumea:

Presa română şi politicienii români n-au sărit să-şi apere preşedintele, or, în acest caz, a-l apăra pe Băsescu înseamnă a apăra onoarea României. Băsescu este primul preşedinte român care a avut curajul să le spună ruşilor un adevăr pe care nimeni nu a îndrăznit să-l rostească. România de azi nu mai e România de ieri. Românii de azi nu mai vor să treacă Prutul, să-şi recupereze „moşia pierdută astă-vară”, indiferent de cine ar fi semnat ordinul - de Ion Antonescu, Traian Băsescu. Sau de Mihai Eminescu.

Supărat pe intelectualii români, același Tănase zice în alt articol la aceeași temă:

Pentru a nu zgâria urechile unor intelectuali de la Bucureşti nu voi mai întreba dacă mai este Basarabia pământ românesc sau nu. Îi întreb altceva: a existat raptul sovietic din 28 iunie 1940? Dacă intelectualii români care-l atacă pe Băsescu nu cunosc adevărul despre 28 iunie 1940, îmi permit să parafrazez ordinul mareşalului: Intelectuali români, vă implor, treceţi Prutul! Acelaşi autor continuă: „Astăzi ştim ce au însemnat naţional-socialismul şi lagărele de exterminare. Cunoaştem efectele devastatoare pe care războiul declanşat de nazism le-au avut asupra Europei. Ne este cunoscut dezastrul suferit de armata română la Cotul Donului şi pe alte teatre de luptă de pe frontul de răsărit. Ştim şi deznodământul. Poţi să spui azi, cu toate informaţiile la îndemână, că ţi-ai fi aruncat ţara într-o asemenea nebunie?”.
Foarte bine că ştiţi aceste lucruri, dar e grav, e dureros că nu ştiţi ce înseamnă drama a câteva milioane de români care continuă să se afle sub cnutul aceleiaşi Moscove şi care sunt „efectele devastatoare” asupra acestora. Preşedintele Băsescu a îndrăznit să spargă tăcerea şi a spus ceea ce s-au temut să spună toţi preşedinţii României de la căderea comunismului încoace. Şi pentru acest lucru trebuie trimis la balamuc? Aşa cum făceau ruşii pe timpul URSS, când basarabenii riscau să recunoască că sunt români?

Din felul în care dl Tănase vede lucrurile, înțelegem că noi, moldovenii, continuăm a geme „sub cnutul Moscovei”. Dar oare nu suntem independenți de 20 de ani? Mă bucur însă enorm că nu toți cititorii „Timpului” îl aplaudă pe „maestrul Tănase”. Iată ce replică îi dă un cititor:

Va inchipuiti ce reactie ar fi fost din partea societatii civile din Germania si Austria, daca Angela Merkel ar fi spus ca ..."In locul lui Hitler eu, la fel, as fi atacat Austria sau Franta"? Sau ca: "In locul lui Hitler eu, la fel, as fi construit campurile de concentrare" ? Sau ca: "In locul lui Hitler eu, la fel, as fi exterminat evreii"? etc...Cred ca a doua zi ea ar fi fost fortata sa-si dea demisia...Dar cu ce Hitler e mai bun ca Antonescu ? Cu nimic ! Este grav ca Base impartaseste ideologia fascista, dar mai grav este ca aceasta ideologie a devenit, practic, o ideologie oficiala a statului vecin.Este si mai grav ca aceasta ideologie a fost implantata foarte adanc in constiinta unor impostori, numiti aici si "intelectuati de rasa"...

Exagerează și cititorul, desigur. Iată de ce nu mai vreau să vorbesc despre istorie. ...Am fost în Moldova și am descoperit că poți găsi pe dealuri o mulțime de rucola, în stare sălbatică. Și eu credeam că crește numai în Italia! Strâng un mănunchi, fac o salată, o pun pe masă și îl îndemn pe oaspetele meu să mănânce. „Da ci-s nebun? Sî mănânc buruieni de-aiestea, ca vacili?” „Da, uăi, ești nebun dacî nu-ț placi așe bunătati!”