GASTARBEITER, CE OROARE!

TERORISTUL DIN MINE

Cel ce a introdus în limba parcă română a gazetelor de la Chișinău cuvântul „gasterbeiter” a avut proastă inspirație și zero simț estetic. E un cuvânt urât, scrâșnește rău, te împiedici pronunțându-l! Chiar gasteropodă e mai frumos! Cum adică, dacă muncesc în străinătate eu sunt un gastarbeiter? Nu! Sunt emigrant pentru țara mea și imigrant pentru Italia. Nu ajunge? Dacă nemții au avut plăcerea să inventeze prin anii 60 acest cuvânt cu sensul de „muncitor-oaspete”, treaba lor! Mie cuvântul lor nu-mi trebuie!

Dacă cuvintele s-ar putea să fie asasinate, m-aș face terorist. M-aș da după colț, aș ochi: paah! Și gata cu Gestapbaiter. După care ar urma curriculum-curricula, pentru care cultiv o ură înverșunată de zece ani de zile...