DOI MANKURȚI SE IUBESC

Ziarul „La Repubblica” din 28 martie scrie despre căsătoria lui Almir și Dusica, el musulman, ea sârboaică creștină ortodoxă. S-au căsătorit la Srebrenița. Acest oraș, o enclavă musulmană pe teritoriul Serbiei, e locul unde sârbii ortodocși și dreptcredincioși ai lui Mladici au masacrat în șase zile ai lui iulie 1995, în timpul unei curățenii etnice de proporții, 8372 de musulmani. Șase din unchii lui Amir au pierit atunci. Familia Dusicăi s-a pierdut în haosul războiului, iar ea a crescut într-o tabără de refugiați.

Mă gândesc că între acești doi tineri se căscau prăpastiile adânci ale memoriei lor istorice. Ale religiilor diferite. Dar ei, proștii, ca niște adevărați mankurți fără memorie, au luat și-au făcut nuntă. După care au produs repede și un băietoi dolofan. Va deveni și acesta, la sigur, mankurt. Dar până una alta unii poate că l-au și etichetat drept „ciudovișcinoie tvorenie”, creatură monstruoasă născută din păcat. Filoislamiștii îl învinuiesc pe Almir că și-a ales o femeie care nu poartă vălul. Naționaliștii sârbi strigă caraul că se islamizează poporul sârbesc. Și numai oamenii normali, care totuși nu-s puțini, nu zic nimic. Ei știu că dragostea e absurdă. Și atotcuprinzătoare. Da, cam așa scrie „La Repubblica”. E drept că de mancurți nu pomenește nimic.

Iar eu mă folosesc de această istorie doar ca să-mi creez o ocazie pentru a spune că de la o vreme nu îmi prea plac cuvintele etnie și puritate. Parcă ar avea ceva în comun cu curățenia etnică a lui Mladici. Nu, nu fac aluzie la nimic. Știu că noi moldovenii nici nu ne gândim la curățenia etnică... Ei, poate numai așa, numai oleacă... I-am reproșat lui Ion Druță că s-a căsătorit cu o străină. Și lui Mircea Snegur. Poate și lui Lucinschi. Liberala, hm, liberala Ana Guțu i-a reproșat Nataliei Gherman că nu poate candida la funcția de Președinte al Republicii Moldova pentru că sângele ei nu este pur din punct de vedere etnic. Și lui John Onoje i s-a reproșat că nu e moldovean pur sânge. Și rusofonilor tot nu încetăm să le reproșăm că sunt ocupanți și fii de ocupanți și neamuri de ocupanți. Sunt străini, deci impuri... Da, e adevărat, dar o facem dintr-o pornire nobilă, vrem să fim puri și să avem o țară pură. Numai ortodocși, numai folclor, numai tradiție...

Cred că de fapt așa vroiau și sârbii lui Radco Mladici.