
Potrivit raportului anual, CEDO a pronunţat 1.157 de hotărâri pe marginea a 1.511 cereri, în total fiind soluţionate 52.188 de cereri. O treime din hotărârile pronunţate vizează patru state membre ale Consiliului Europei: Turcia (174), Rusia (133), Ucraina (105) şi Grecia (73).
Pe 1 ianuarie 2012, circa 4.250 de cereri (2.8%), care urmează să fie soluţionate, erau îndreptate împotriva Moldovei. După numărul de cereri înregistrate în 2011, raportat la populaţia ţării, Moldova se află pe locul 3, cu indicele 2.88 cereri la 10.000 locuitori, iar în 2010 indicele era 2.65 (situându-se pe locul 6). În privinţa R. Moldova, Curtea a pronunţat 31 de hotărâri şi a constatat opt violări în cazul tratamentului inuman şi degradant, cinci - în cazul lipsei investigaţiei efective, şapte – în dreptul la libertate şi siguranţă şi tot atâtea - în cazul dreptului la un proces echitabil, violare a duratei excesive a procedurilor, 14 violări în cazul neexecutării hotărârilor, patru – în dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, cinci - în cazul dreptului la un remediu efectiv şi 14 violări ale respectului proprietăţii.
Pe 1 ianuarie 2012, circa 4.250 de cereri (2.8%), care urmează să fie soluţionate, erau îndreptate împotriva Moldovei. După numărul de cereri înregistrate în 2011, raportat la populaţia ţării, Moldova se află pe locul 3, cu indicele 2.88 cereri la 10.000 locuitori, iar în 2010 indicele era 2.65 (situându-se pe locul 6). În privinţa R. Moldova, Curtea a pronunţat 31 de hotărâri şi a constatat opt violări în cazul tratamentului inuman şi degradant, cinci - în cazul lipsei investigaţiei efective, şapte – în dreptul la libertate şi siguranţă şi tot atâtea - în cazul dreptului la un proces echitabil, violare a duratei excesive a procedurilor, 14 violări în cazul neexecutării hotărârilor, patru – în dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, cinci - în cazul dreptului la un remediu efectiv şi 14 violări ale respectului proprietăţii.
Cea mai importantă hotărâre, din punct de vedere juridic, pronunţată de Curte pe parcursul anului 2011 împotriva Moldovei este „Ivanţoc şi alţii contra Moldovei şi Rusiei”. Această hotărâre, care se referă la faimoșii deținuți din grupul Ilașcu, condamnă Rusia, care dispune de o puternică influență în Transnistria, dar absolvă Moldova, care nu deține instrumente de presiune asupra separatiștilor transnistreni. Prin hotărârile şi deciziile pronunţate în 2011, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de 371.258 euro (în 2010 - 874.687, 18 euro). E de notat că, din 2001, Republica Moldova a pierdut la CEDO 200 de dosare, fiind condamnată la despăgubiri de circa 14 milioane de euro. Există mai multe organizații non-guvernamentale moldovenești angajate în lupta pentru respectarea drepturilor: Comitetul Helsinki condus de Ștefan Urâtu, Asociația Promo-LEX, Asociația Hyde Park.

O altă noutate proaspătă în materie de CEDO e aceea că un grup de elevi, părinți și profesori din Transnistria au deschis cu succes o cauză contra Republicii Moldova și Federației Ruse pentru impunerea într-un șir de școli și licee din republica separatistă a predării limbii moldovenești bazate pe grafia chirilică și pe curricula de tip sovietic. Curtea a recunoscut astfel că grafia şi etnia fac parte din viaţa privată a unui om, că părinţii au dreptul să-şi transfere bagajul cultural şi tradiţiile etnice copiilor lor, că au dreptul să se identifice că sunt moldoveni şi că limba lor este cea română cu grafie latină. Curtea de la Strasbourg a neglijat demersurile guvernelor R. Moldova şi al Federaţiei Ruse, care figurează ca pârâţi în aceste dosare, de a nu admite cererile şi va proceda la examinarea dosarelor, unul dintre motive fiind epuizarea căilor interne de recurs. CEDO constată deja că cetăţenii moldoveni din Transnistria nu au remedii pentru situaţia lor. Şi asta pentru că, pe de o parte hotărârile judecătoreşti ale organelor competente din R. Moldova nu sunt executate pe teritoriul secesionist, iar pe de altă parte Federația Rusă nu-şi recunoaşte jurisdicţia asupra regiunii transnistrene, prin urmare reclamanţii nu pot sesiza nici autorităţile ruse despre lezarea drepturilor. Iar o eventuală cale de atac în instanţele transnistrene e considerată de curtea europeană ineficientă, deoarece constrângerile la care sunt supuşi cetăţenii moldoveni din Transnistria se fac posibile tocmai din cauza actelor normative valabile în regiune, fiind vorba în special de interzicerea utilizării grafiei latine.