
Carlo
Policano:
Tra
coloro che sono giunti a Chişinău in esilio il personaggio più
famoso è senz'altro Puškin, che vi ha vissuto dal 1821 al 1823.
Il
poeta russo visse il proprio periodo moldavo in modo virulento e
provocatorio verso un luogo che considerava ostile.
In realtà Chişinău era divenuta una città con una brillante vita di società a causa dell'arrivo di un gran numero di emigrati russi: Puškin assunse atteggiamenti anticonformisti conducendo una vita sregolata e assumendo la posa del Don Giovanni.
In realtà Chişinău era divenuta una città con una brillante vita di società a causa dell'arrivo di un gran numero di emigrati russi: Puškin assunse atteggiamenti anticonformisti conducendo una vita sregolata e assumendo la posa del Don Giovanni.
La
Moldova fu per Puškin un’occasione per conoscere il mondo della
frontiera meridionale dell'Impero russo e lo aveva portato alla
scoperta del contrasto doloroso tra le convenzioni della società
russa e la libertà sensuale delle popolazioni del Sud, lontane dal
mondo della città.
L’addio
a Chişinău nel 1823 venne salutato da Puškin come una liberazione
da un luogo ristretto e soffocante.
Questo atteggiamento, unito alle pose da lui adottate in alcuni suoi versi, portarono a una reazione risentita da parte di un intellettuale moldavo di rilievo quale Vasile Alecsandri. Questi gli rispose con tre quartine al vetriolo:
Questo atteggiamento, unito alle pose da lui adottate in alcuni suoi versi, portarono a una reazione risentita da parte di un intellettuale moldavo di rilievo quale Vasile Alecsandri. Questi gli rispose con tre quartine al vetriolo:
Sei
più nero degli zingari,
tu che hai mendicato da noi per anni,
tu che sei stato accolto
e che non ci hai detto neanche “grazie”.
tu che hai mendicato da noi per anni,
tu che sei stato accolto
e che non ci hai detto neanche “grazie”.
Con
doni di pane e di sale,
col vino della nostra cantina
ti abbiamo ospitato. E tu all’alba
ridendo, ci hai cacato sui fiori.
col vino della nostra cantina
ti abbiamo ospitato. E tu all’alba
ridendo, ci hai cacato sui fiori.
[…]
Lo vedi allora? renditene conto:
non sei stato un cavallo arabo ma un PORCO!
non sei stato un cavallo arabo ma un PORCO!
(Fiind
mai negru ca ţiganii,
Ce-ai
tot cerşit la noi cu anii?
Tu,
cel primit cu dor de sus,
Nici
bogdaproste nu ne-ai spus.
Cu
dar de pâine şi de sare,
Cu
vin din valea noastră mare
Te-am
ospătat, dar tu în zori,
Râzând,
te-ai scârnăvit în flori.
Apoi
prin codri de milenii
Ai
tot umblat, râzând alene,
Ei,
vezi, atunci pun mâna-n foc:
Tu
n-ai fost cal arab, ci porc! - acestea
sunt versurile în cauză – V.D.)
Liuda
Friptuleac Carlo,
dove l'hai trovato questi versi?! Bravo, non sapevo che Alecsandri
aveva scritto questa ,, poesia,,. Grazie, Carlo, per tutto quello che
fai per Moldova e moldavi.
Victor
Druță Nu
era în firea lui Vasile Alecsandri să scrie astfel de versuri. Fiți
atent, cred că e o falsificare nerușinată a naționaliștilor de
doi bani.
Vasile
Tarita Și
atunci când a scris Pușkin acea poezie în care îi numește pe
moldoveni - ţigani, în a cui fire a fost?
Victor
Druță În
care poezie îi numește Pușkin pe moldoveni țigani?
Victor
Druță De
ce ar trebui să ne supărăm pe Pușkin că a scris despre Chișinău
așa cum era? Alecsandri a nutrit pentru Pușkin un mare respect, nu
putea să scrie porcăria aia. „Codri de milenii” e o expresie
din sec. 20.
Vasile
Tarita Îmi
cer scuze. Rectific, era însăși vorba despre poemul ”Țiganii”
în care Pușkin îi vedea pe moldoveni asemenea țiganilor.
Victor
Druță Vasile
Tarita ,
în acel poem Pușkin îi vedea pe țigani asemenea țiganilor.
Vasile
Tarita Dle Victor
Druță,
Chișinăul probabil nici acum nu este foarte departe de ceea ce era
odată, având în vedere că standerdele de viață s-au schimbat și
ar trebui să evolueze. Dar, probabil, una este să scrii despre un
context în care te afli, și cu totul altceva este să iai ușor în
derâdere un popor care te-a adăpostit.
Vasile
Tarita ”Sredi
neistovâh ţâganoc
Ia kak Orfei sredi vachanoc,
V crugu cochetoc moldovanoc
Pojalui bog mejdu bolvanoc.
Zato mej grustnâh moldovan –
Ne dani v ovraghe livinom,
Vernee lev mej obezian –
Ia cac arabschii „Arzaman”
V smirennom tabune oslinom.
Ia kak Orfei sredi vachanoc,
V crugu cochetoc moldovanoc
Pojalui bog mejdu bolvanoc.
Zato mej grustnâh moldovan –
Ne dani v ovraghe livinom,
Vernee lev mej obezian –
Ia cac arabschii „Arzaman”
V smirennom tabune oslinom.
Victor
Druță Vasile,
asta și este greșeala ta: consideri cu naivitate că moldovenii la
vremea aceea erau „poporul care l-a adăpostit pe Pușkin”! Care
popor?! Care adăpostit? Eram o populație nenorocită. Nu l-am
primit pe Pușkin din voia noastră, poetul a fost exilat de țar.
Putea Pușkin să râdă de tot ce îl înconjura, nu era dator
nimănui cu nimic. Iar noi trebuie să ne rușinăm a ne bate joc de
el, în loc să îi fim recunoscători pentru că ne-a călcat
pământul și ne-a făcut celebri în lume. Dăm dovadă în felul
acesta de lipsă de educație crasă și provincialism muced.
Victor
Druță Și
apropo de țigani. Cât de politicește corect a fost cu ei Pușkin,
care a scris despre ei un poem romantic, și cât de rasiști sunteți
voi, toți cei care vă indignați că grație lui Pușkin moldovenii
au fost identificați cu țiganii!
Vasile
Tarita Aveam
oarecare bănuieli că avea să se ajungă aici. În primul rând,
aţi fost dumneavoastră cel care ați dat de bănuit că versurile
care sunt și subiectul acestei postări nu ar aparține lui V.
Alecsandri, ci unui oarecare curent naționalist care și-ar dorit să
denigreze opera lui A. Pușkin. Sincer, aud pentru prima dată de la
dumneavoastră această ipoteză, nu sunt specialist în literatură
- deși îmi place să citesc, dar indiferent cui i-ar aparține,
cred că au fost scrise cu mult talent și dedicate pe merit. În
ceea ce privește exilul lui Pușkin în Basarabia, indiferent de
nivelul de viață pe care îl aveau moldovenii la acea vreme, cred
că nu se poate compara cu exilul pe care l-au avut sute și mii de
moldoveni în stepele din Rusia ani mai târziu, iar faptul că azi
încă mai putem admira conacul Ralli din localitatea Dolna și Casa
muzeu a lui Pușkin din Chișinău - da, sunt de acord cu
dumneavoastră - bine că măcar acestea au rămas, dar păcat că nu
au fost păstrate la fel de bine și alte zeci de conace și case ale
poeților noștri autohtoni. Nu zic că e din cauza lui Pușkin -
care într-adevăr este unul din cei mai mari poeți ruși - dar
parcă nu mă pot mândri doar cu faptul că a călcat acest pământ,
și asta fiind dintr-o pură întâmplare.
Vasile
Tarita Apropos
de Vasile Alecsandri. Mai dăunăzi căutăm o poezie pentru copilul
meu și am dat peste poezia pe care a scris-o despre Calabria
(lui Carlo cu
siguranță o să-i placă, deoarece este pământul lui de baștină).
Dacă încă n-o cunoașteţi, V-aș sugera să o citiți și, de ce
nu, să faceți și o comparație între subiectul pe care îl
dezbatem aici.
Victor
Druță Vasile
Tarita atunci
dovedește că poezia despre care vorbim a scris-o Alecsandri. Da un
linc, pune o fotografie de carte.
Vasile
Tarita În
fine, că tot ați făcut o aluzie la ţigani și rasism: vă rog să
nu mă asociați tocmai pe mine care am copilărit cu copii din
familii de ţigani, mâncând nu o dată din aceeași strachină, și
care am avut norocul să mă nasc într-o localitate unde există
vreo șapte etnii diferite și unde toate conviețuiesc în liniște
și pace.
Vasile
Tarita Și
dumneavoastră dovediţi-mi că dreptatea este de partea
dumneavoastră. Se poate și fără link. :)
Victor
Druță Vreau
să vad dovada că rafinatul Alecsandri a semnat o poezie de căcat.
Alecsandri nu a fost un mare poet, dar era prea educat ca să scrie o
așa mizerie. Eu, care l-am citit, nu am dat niciodată de așa ceva.
Să dovedească că poezia dată aparține lui Alecsandri cei care au
citat-o.
Carlo
Policano Vorrei
sottolineare una cosa. Al di là della veridicità o meno della
poesia, io non conosco certamente i vostri poeti come quelli della
letteratura italiana, mi premeva sottolineare il fatto del malessere
comprensibile di Puskin in Moldova. La frase, a quanto mi è
dato sapere, "lascio la Moldova e vado in Europa"
(spostandosi ad Odessa), la dice lunga sul suo giudizio su questi
luoghi. Questo volevo mettere in evidenza.
Vasile
Tarita Este
părerea dumneavoastră și dacă ţineţi cu tot dinadinsul că nu
ar fi fost în stare Alecsandri să scrie astfel de versuri, o puteți
face liniștit. Doar că observ că un pic Vă contraziceți: ba că
nu a fost un mare poet - prin urmare, ar fi putut scrie orice, dar
totuși doriți să credeți că altcineva i-ar fi atribuit acest
poclon. Cu ce scop? Să-l facă mai cunoscut sau să-l denigreze? :)
Vasile
Tarita In
effetti, per quanto genuini potevano essere i Codri della Moldova,
alla fine stava a Dolna, mica a Parigi.
Nessun commento:
Posta un commento