Note pe marginea unei cărți despre marginali

Locuiesc de vreo duzină de ani la Roma. Mai ieri, mergând pe jos spre casă, observam cât de plină era strada de hârtii aruncate, pungi de plastic și căcați de câine. Pe aceștia din urmă îi număram, să văd câți erau de la o intersecție la alta. 9!  Una città di merda!, bombăneam sub nas. Romani needucați! Dormiți în pat cu câinii și cu mâțele, printre floace năpârlite. Vă tatuați ca niște cocalari ordinari! Sugeți puturoase țigări de tutun și marihuană. Pe străzi, mizerie! Pocăiți-vă, că vă ia dracu!

Vasile Ernu. „Sectanții”

Am izbucnit în râs. Fraza de la urmă îmi venise spontan, dar făcea parte din cartea lui Vasile Ernu „Sectanții”, pe care o citisem recent. O carte, trebuie să recunosc, vie, neobișnuită, chiar emoționantă despre niște marginali pe care i-am cunoscut și eu cândva. Lângă Echimăuți (Rezina), unde mi-i casa, se află satul Cinișeuți, pe jumătate ucrainean, unde există o numeroasă comunitate baptistă, cu o impunătoare biserică, iar fiicele mele au mers la acea biserică să facă cursuri de engleză gratis.  Sârcova, satul natal al mamei soției mele, unde aveam prilejul să mă duc din când în când, era pe jumătate din lipoveni, kațapi, cum li se mai zicea. Aveau minunate băi cu aburi rusești. Și mai existau la Sârcova și alte secte. Apoi am chiar rude atrase în mrejele sectanților, pe care le-am deplâns amarnic, după cum de altfel îi deplâng pe toți credincioșii.

 Cartea lui Ernu, o spun imediat ca să nu uit, are marele merit de a arăta o Basarabie extrem de neomogenă, cu etnii diferite, cu confesiuni religioase diferite. Cu genealogii, mai adaug, chiar a familiilor românești, pline de ruși, ucraineni, turci, tătari, evrei, polonezi etc.   Și apoi fețele oamenilor vorbesc de la sine: profiluri romane, ochi mongoloizi cu epicantus, nasuri cârne nostime presărate cu pistrui.  La o azvârlitură de băț de Rezina, la Vadul Rașcov, se găsește cel mai mare cimitir evreiesc din Europa de Est. Diversitatea aceasta extraordinară este marea bogăție a Basarabiei și, totodată, este garanția că o unire cu România pe baza unor lozinci prostesc naționaliste ca Suntem români și punctum ori Basarabia pământ românesc nu va avea loc niciodată.

Dar vorbeam de sectanți. Îi cunoscusem. Triste femei îmbrobodite, triști bărbați obsedați de ideile lor nepotrivite cu clocotul gâlgâitor al vieții, întrunirile lor cu morala plicticoasă de la tribună, cu cântecele celea despre Isus interpretate de niște fete cu fețe aparent îngerești, dar care îmi rezultau în mod inexplicabil prea puțin sexy. Apoi figurile stranii ale propovăduitorilor cu biblia în mână care se legau de tine tam-nisam în stațiile de autobus ca să te lumineze cu adevăruri eshatologice și eventual să te convertească. Apoi nunțile lor triste fără băutură și fără dans, nunți oximoronice, cu moartea în ele. Sectanții deci mi-au creat un sentiment de lehamete infinită și nu am pierdut niciodată ocazia ca să-mi bat joc de ei.

Niște oameni perfecți

Și acum vine Vasile Ernu ca să-mi spună cât de simpatici sunt acești acri obscurantiști și fundamentaliști religioși. Nu, nu. Cartea, de fapt, e foarte bună. Explorează în profunzime universul sectanților și a fost pe bună dreptate foarte lăudată. Îmi pare a fi prețioasa relatare a unui prizonier silit să lupte pentru o oștire străină. Imaginați-vă un ienicer care povestește celor din sânul cărora a fost furat cândva cum este făcută oastea turcească. Ori un ostatec al statului islamic care a văzut cum funcționează șariatul și ne spune și nouă. Prizonierul s-a eliberat, dar anii aflați în captivitate sunt viața lui, nu are o alta.

Și se întreabă: dar oare au avut și ceva bun sectanții aceștia care m-au ținut prizonier atâta vreme? Desigur, Ernu le găsește multe lucruri bune. Și într-adevăr. Sectanții sunt perfect conștienți de cât îs de puțini și cât de diferiți sunt de toți cei din jur, iar faptul acesta le conferă un curaj uman extraordinar, îi face adevărați eroi ai non-conformismului. Apoi au tendința clară de a demonstra tuturor că sunt perfecți. Nu beau alcool.  Își păstrează casele și gospodăriile curate. Nu merg la compromisuri cu puterea. Nu se închină banului. Iar regulile stricte îi disciplinează, abstinența îi ține treji, instruirea religioasă pe care o fac în comunitate îi face mai deștepți, cântările religioase le dezvoltă auzul și cultura muzicală. Au un excelent spirit de organizare. Devin forța de opoziție cea mai organizată în URSS.

Niște oameni perfecți, îți vine să exclami. Dar, mă gândesc, care a fost fundamentul ideologic al perfecțiunii și al opoziției sectanților? Biblia și apocalipsa, atât. Sectanții sunt oamenii unei singure cărți. Au făcut de fapt opoziție nu regimului politic totalitarist al Uniunii Sovietice, ci Leviatanului, monstrului biblic care incarnează pentru ei orice putere politică, orice stat.  Nu consumă alcool, nu fac fapte rele nu datorită unei banale bune educații, ci din frica irațională față de lumea de apoi, vrând să fie scutiți de pedeapsă atunci când vor suna trâmbițele Apocalipsei. Tot perfecționismul lor vine din frică. Ordinea comunităților sectante e comparabilă cu șariatul musulman. Și cartea lui Ernu, agnostic convins, conține exemple înfiorătoare de ignoranță și încăpățânare religioase extreme. Familia sectantului Covaliov, pentru a evita recensământul și înscrierea în registrele „diavolești” ale puterii țariste, se îngroapă de vie.

Omul cu tabu-uri

Totuși, cred că sectanții merită un respect profund chiar și pentru această frică în fața divinității. Dumnezeu le impune niște tabu-uri.  Și omul, indiferent dacă este credincios ori ateu, nu există decât pe temelia solidă a unor tabu-uri. Anume acestea l-au forjat pe homo sapiens de-a lungul istoriei. Anume ele au constituit esența vieții omului. Antropologii au descoperit sălbatici care, în momentul când erau conștienți de a fi încălcat un tabu, intrau într-o suferință atât de profundă, încât mureau de la sine, fără să se sinucidă și fără ca cineva din membrii tribului lor să le facă vreun rău. Se stingeau în câteva zile. Edip, atunci când a aflat că a încălcat tabu-ul incestului, și-a scos ochii. Priam vine în cortul lui Achile și îl roagă plângând pe ucigașul lui Hector ca să-i restituie trupul feciorului, pentru ca să îndeplinească ritul îngropăciunii. Regulile, tabu-urile sunt importante.

 În Occident se întâmplă, din acest punct de vedere, un lucru îngrijorător. Libertățile individuale devin tot mai multe, tabu-urile tot mai puține. Omul cu tabu-uri, omul adevărat, privește cu un dezgust axiologic la lumea libertăților fără limite, tot așa cum privea Ilie Moromete la Traian Pisică și membrii familiei lui care se tăvăleau într-o împuțită promiscuitate. E greu să vezi tinerele fete care sug cu poftă din țigări puturoase de tutun și marihuană, e greu să înțelegi ce îi face pe oameni să se urâțească cu tatuaje cocalărești și să-și pună inele de sârmă ca la porci în bot și în alte nebănuite locuri. Tot astfel e de neînțeles de ce o excepție de la regulă ca homosexualitatea (fie ea în veci binecuvântată în numele originalității!) capătă în societățile moderne nu numai depenalizarea pe care să zicem că o merită, dar este instituționalizată și ocrotită de stat, prin permiterea căsătoriilor dintre persoanele de același sex. Omul cu tabu-uri rămâne perplex, dezorientat, revoltat în fața doborârii unor reguli ancestrale care au însoțit umanitatea din zorii ei și până astăzi. Cum, să se frece bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, bărbatul cu capra, femeia cu câinele? Să aibă copilul două mame și niciun tată ori doi tați și nicio mamă? Aceasta e libertatea care ne place? Ce îi rămâne să zică omului cu tabu-uri de față cu această revoluție culturală și antropologică? Pocăiți-vă, că vă ia dracu!

Veselul relativism occidental

E uimitor totuși că Occidentul, cu toate că a fost diagnosticat de mult ca fiind „putred” și sortit unei inevitabile pieiri, e perfect sănătos și plin de vigoare. O economie puternică, o știință ce se dezvoltă în ritmuri halucinante, cultură, muzică, literatură efervescente. Care e secretul? Bănuiesc că libertatea interioară a omului occidental, dumnezeii săi neserioși care l-au învățat să tolereze păcatele și să conviețuiască cu ele, relativismul. Știința noastră nu are adevăruri absolute. Au căzut Ptolemeu și Newton, poate să se prăbușească în orice moment și Einstein. Știm asta. Și avem în case icoane în care nu prea credem. Și Iisus învie pentru noi mai mult metaforic. Și italienii, catolici nedezmințiți, înjură de porco dio și porca madonna. Iar românii, creștini cucernici de nu mai încape, fut, în înjurăturile lor, tot ce e sfânt, cruci, biserici, parastase și anafure.

 Și Roma e un oraș murdar și plin de căcat de câine, dar are și atâtea lucruri frumoase. Iar Lucio Dalla era un pervertit de homosexual, iar Fabrizio de Andrè cam bețiv, dar cântau dumnezeiește. Nu judecăm aspru. Încercăm să înțelegem. Nu ne plac fundamentaliștii, puritanii, prohibiționiștii. Nu ne plac sectanții. Dar vorbim cu toți.

Ca încheiere a acestor note, îmi voi aminti o tragică întâmplare din tinerețea mea, foarte instructivă. Participasem la descărcatul și împărțitul cărbunilor în colectivul nostru învățătoresc, lucru care, desigur, nu putea să nu fie încoronat de o beție zdravănă. Mi-a fost rău. Și am jurat că gata, mai mult, ni-ci-o-da-tă! Peste câteva zile am fost invitați la o nuntă. Mâncare bună, găluște aburinde, și un vin chihlimbariu pe care toată lumea nu mai înceta să-l laude. Dar eu jurasem. Și nu am băut…  Am ieșit din secta nebăutorilor peste vreo două  zile. Dar după vinul cela minunat îmi pare rău și acum. 
https://bookhub.ro/note-pe-marginea-unei-carti-despre-marginali/ 

FARFURIILE ZBURĂTOARE NU VOR ATERIZA NICIODATĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

 

Alarma!!! Vin extratereștrii!

Da, nu vor ateriza, pentru că se vor teme de intoleranța care face ravagii în această țară. Într-adevăr, cum poți să aștepți tu, extraterestrule, ca să fii acceptat și înțeles - cu cele trei picioare și cu ochiul din frunte, poate - de moldovenii care nu se pot suferi unul pe altul și nu reușesc de ani de zile să-și aleagă un președinte de țară?! Fii atent, extraterestrule de pe Alfa Centaurului, moldovenii sunt intoleranți față de așa-zișii dușmani istorici, rușii în primul rând, porecliți bolșevici și ocupanți. Iar rușii din Moldova, la rândul lor, nu crede

că-s mai breji și au să te intâlnească cu pâine și sare. Și ei îi privesc pe moldoveni cu un dispreț magistral, nedorind nici morți să le învețe limba. Și mai ia seama, nene de pe altă planetă, ortodocșii Republicii Moldova luptă din răsputeri contra adoptării legii anti-discriminare, pentru a nu permite, în ideea lor, „islamizarea” și „pederastizarea” țării. Prin urmare, dragă extraterestru, odată aterizat în Moldova, vei fi întrebat dacă știi limba moldovenească, dacă ești ortodox ori musulman, dacă ești de orientare hetero- ori homo-. Îți spun sincer: nu cred că te vei încadra în standardele moldovenești. Mai bine renunță!

...Așa mă gândeam atunci când priveam, scârbit, un video de la conferința de presă a fericitului Arhipăstor al Episcopiei de Bălți și Fălești Marchel, difuzat pe 3 februarie. Aduc mai jos la cunoștința cititorului alesele gânduri ale zisului arhipăstor, așa cum le-am înțeles.

Guvernul Moldovei, și mai ales primul ministru Vladimir Filat, nu dorește să colaboreze cu biserica. Mai mult. Vladimir Filat a promis că va revizui legea anti-discriminare, dar nu a făcut-o și legea va fi adoptată așa cum a fost propusă. Această lege e o catastrofă apocaliptică! Iar Filat este un fariseu fățarnic! Deci, va permite islamizarea țării prin simpla înregistrare a cultului islamic. Va permite pederastizarea prin renunțarea la persecutarea homosexualilor. Nu, nu, vă rog să mă credeți, eu nu am nimic contra musulmanilor... dar nu vreau să-i văd în ochi! Eu nu am nimic contra homosexualilor, facă ce vor în dormitoarele lor, dar nu vreau să-i văd în stradă! Nu vreau să văd această mârșăvenie! Eu sunt om normal! Normal! Normal! Și vreau ca țara mea să fie făcută pentru normali ca mine. Pentru creștini! Da! Și atâta timp cât vom vorbi de drepturile omului, dar nu le vom încadra în religia creștină, ne vom afunda! Filat ascultă de Europa care îi dă bani. Și nu-i pasă de popor. Dar noi, poporul, vrem ca țara noastră să fie creștină, așa cum am apucat din strămoși...

După ce a scos la iveală din adâncul sufletului aceste comori moral-duhovnicești, preacuviosul a declarat că va lupta deschis contra guvernării. Iar vorbele sale s-au adăugat armonios injuriilor țipate de alte obscure personaje contra acelora pe care ei îi numesc „iudele plătite din gros de peste hotare care mănâncă pâinea crescută de mâinile trudite ale țăranilor noștri”.
 

Dar nu vreau să se creadă că în țara mea gândește așa toată lumea. Avem mulți oameni progresiști. Nu avem încă o societate civilă care să combată în mod eficient o biserică ce își dorește maximă protecție din partea statului și chiar crearea unui stat de tip fundamentalist. Iată câteva luări de poziție demne de băgat în seamă.
 

Vitalie Sprânceană, un cunoscut blogger, scrie în articolul „Avem nevoie de niște creștini în Moldova...”:
 „Am avea nevoie de o clasă mijlocie a creștinismului ortodox, una ce ar sta între intoleranții de talia lui Cibric și funcționarii cinici din coridoarele și birourile Mitropoliei. Lipsesc multe voci. Întâi glasurile și poveștile personale ale unor mame ai căror copii au ajuns de cealaltă parte a baricadelor sexuale – gay, lesbiene, transsexuali. Apoi vocile unor mame și tați ai unor copii ce s-au decis, din dragoste, să-și lege viețile de bărbați/femei de confesiune diferită – musulmani, evrei, catolici, protestanți, induși, atei, în Moldova ori prin Italii, Spanii, Israeluri. Părinți care, bănuiesc și știu, nu și-au lepădat copilul de teama de a nu-l trăda pe preotul din sat. În fine, lipsesc vocile celor 93% de cetățeni care s-au declarat creștini la un referendum de făcătură. Prea mult se aud glasurile celor care vorbesc în numele lor. Pe fundalul acestei tăceri a creștinătății normale și morale, vocile creștinătății imorale, aia care aruncă pietre și înjură, sunt mult prea stridente... Nerăbdarea soră cu extremismul a falșilor creștini ce se luptă contra unor islamizări sau pederastizări inventate (ca și cum unii preoți ar mai avea nevoie de propagandă homosexuală pentru a se deda patimii) a făcut ca cuvântul „creștin ortodox” să sune pe plaiurile astea ca o vorbă de ocară.”

Există voci care protestează contra deșănțatei campanii contra legii anti-discriminare chiar în interiorul bisericii. Iată ce scrie ieromonahul Petru Pruteanu pe blogul său:
 „Oare nu-i clar că ultimele declaraţii ale unor ierarhi şi mai ales stupidele proteste împotriva a nu ştiu ce legi şi „pericole”, nu fac decât se ponegrească imaginea Bisericii? Cică ultimul protest „Pro-Ortodoxia” (de fapt Anti-Ortodoxia) nu a fost organizat de Mitropolie, dar mă întreb cum de atâţia zeci de preoţi şi-au permis să iasă samavolnic în piaţă, fără o indicaţie indirectă (sau chiar directă) a Mitropoliei? Şi de unde au luat steagurile bisericeşti, dacă nu din Catedrala Mitropolitană? Sau poate cineva îşi închipuie că poate şantaja sau manipula Statul şi societatea fără a suporta consecinţe? Imposibil! Ori renunţăm la orice protecţionism (mai ales personal) din partea Statului şi mergem pe ideea unor cerinţe dure faţă de el, ori ne facem mai departe că plouă, dar fără a scoate bufonii în stradă, pentru a lupta cu morile de vânt. Nu era oare mai bine şi mai productiv să fie iniţiate nişte discuţii serioase şi la nivel înalt cu Statul, aşa cum se face la Moscova, la Bucureşti şi oriunde în lume? Căci dacă ne pretindem mari şi mai ales mulţi, ar trebui să fim capabili „să impunem” civilizat un respect faţă de Ortodoxie, fără a ieşi la proteste. Protestează doar cei care nu ştiu să se facă auziţi în alt mod. Pe de altă parte, nu Statul trebuie să ne apere de musulmani sau de homosexualitate, pentru că nici nu este capabil să o facă, ci noi singuri trebuie să ne apărăm, predicând şi practicând Evanghelia. Şi dacă Mitropolia vrea cu adevărat să se pună pe treabă şi să ridice moralitatea în societate, să o înceapă cu propriile probleme..., dar nu să se prefacă că luptă cu „pederastizarea ţării” sau cu islamul.”

... Știu că extratereștrii ar fi bine primiți aici în Italia, unde există mult mai multă toleranță față de cei mai triști și mai diferiți, e de dorit totuși ca aceștia să nu aterizeze când ninge. Mă gândesc însă că din întâmplare s-ar putea să le iasă în întâmpinare niște emigranți moldoveni. Oare nu cumva extratereștrii s-ar pomeni în fața unui inamic neașteptat? Iată de ce mă adresez conaționalilor mei din Italia, care sunt oameni de treabă, respectă tradițiile și merg la biserică, cu o întrebare. Fraților, cum credeți, are sau nu dreptate biserica ortodoxă moldovenească să lupte contra guvernului? Sunteți de acord ca parlamentul nostru să adopte legea anti-discriminare? Și ce zic preoții moldoveni din Italia?

VARA FIERBINTE A LUI VLADIMIR FILAT

UN AUGUST FIERBINTE PENTRU VLADIMIR FILAT

Alianței pentru Integrarea Europeană, formată din partidele Democrat-Liberal, Liberal și Democrat, i s-a prezis că va muri încă din fașă. Atunci, în acel iulie 2009 cand a venit la putere. N-a murit. A supraviețuit unor anticipate. Dar certurile dintre șefii marilor partide au continuat. Între timp Moldova a împlinit 20 de ani. Timpul a avut mare răbdare și cu Moldova, și cu Alianța.

Orice s-ar zice, premierul Vladimir Filat a guvernat țara cu hotărâre. Partidul Liberal Democrat din Moldova, care este partidul său, a obținut un frumos rezultat la recentele alegeri locale: i-a depășit, el singur, pe comuniști, căpătând mai multe locuri de consilieri și președinți de consilii decât aceștia. Pentru ziua Independenței, 27 august, la Chișinău a fost organizată o paradă militară. Dar acest premier bun - căci altul mai bun nu cred că am avut – are de suferit în ultimul timp niște atacuri furibunde. Este criticat de la stânga și de la dreapta, pe drept și pe nedrept.

Extremiștii religioși din unele organizații ortodoxe, cum ar fi de exemplu „Sfânta Maica Matrona”, dar și Mitropolia Moldovei, dar și Partidul Popular Creștin-Democrat, l-au învinuit pe premier de înregistrarea cultului islamic în Republica Moldova. E de mirare cum aceste preacuvioase fețe și oameni politici care poartă și cravată se opun unor drepturi care existau chiar și în Uniunea Sovietică. Și apoi vrem să intrăm în Europa? Din cauza presiunilor bisericii asupra guvernului înregistrarea islamului a fost întârziată ani buni de zile și a trebuit ca oficialii europeni să preseze asupra Chișinăului pentru ca problema să fie rezolvată. Iar când în sfârșit lucrul a fost făcut preoțimea a protestat din nou. Probabil, Vladimir Filat nu a vrut să se certe cu mitropolia și a promis că chestiunea va fi reexaminată. Între timp preoții au mers sub ferestrele casei ex-ministrului justiției Alexandru Tănase ca să strige amenințări și injurii, căci anume Tănase semnase înregistrarea Ligii Islamice. Iar Tănase a făcut imediat o conferință de presă în care a pus toate punctele pe i și în care l-a învinuit pe primul ministru de joc dublu. Și pe bună dreptate, căci Filat trebuia să dea dovadă de ceva mai multă principialitate, ca de altfel și în cazul cu faimoasa cărțulie de educație sexuală a copiilor, aproape că retrasă din comerț din cauza protestelor organizațiilor bisericești.

Aceleași organizații au protestat desigur și împotriva adoptării legii contra discriminării sexuale. Iar premierul Filat iarăși s-a ferit să ia o atitudine tranșantă.

Dar unul din atacurile cele mai dure și mai absurde pe care le-a suportat premierul în această vară a fost legat de o decizie a ministerului învățământului care prevedea că disciplina de studiu Istoria Românilor va fi denumită pur și simplu Istoria, școala moldovenească aliniindu-se în felul acesta la standardele românești și europene. Cu toate că ministrul învățământului a explicat că istoria românilor nu a fost anulată și că va fi studiată în continuare, asupra guvernului și asupra lui Filat a plouat cu critici și blesteme. A excelat în această privință ziarul „Timpul”, pe paginile căruia premierul a fost făcut cu ou și cu oțet.

Nici cu sărbătorirea zilei Independenței Filat nu a nimerit-o bine. Cum să faci paradă militară? Dar oare suntem noi un popor războinic? Dar oare e frumos să facem să mărșăluiască prin Piața Marii Adunări Naționale tehnica asta militară rusească?.. Sunt sigur că, dacă nu s-ar fi făcut parada, cineva i-ar fi reproșat premierului că trebuia s-o facă, oricum sunt 20 de ani de glorioasă independență!

Un alt reproș adus lui Filat este acela al tratativelor secrete cu Vladimir Voronin. Le-ar face în vederea alegerii președintelui țării care ar trebui să fie chiar el, Filat!

Între timp vremea trece și țara nu are un președinte. Alte alegeri anticipate ar fi un dezastru. Plus la toate și noi, emigranții moldoveni, mai vrem nu știu ce. În acest august reprezentanții diasporei s-au întrunit din nou la Chișinău la o mare conferință( anul trecut fusese congres). Conferința s-a numit „Cultura Toleranței, Valorile Comune, Dialogul Intercultural: 20 de ani de realizări”. Domnul Filat a fost gentil, i-a salutat pe participanți, a promis unele lucruri. Vorbim despre ele cu alt prilej.