
Uniunea Europeană, prin declarația recentă a
lui Jose Manuel Barroso, ne-a dat speranța că suntem pe calea cea bună și că e foarte
posibil ca la anul viitor să călătorim în Europa fără vize. Iar guvernul
moldovean, îngrășând porcul în ajun, după cum s-au exprimat unii, a adoptat în
grabă, pe ultima sută de metri care ne separă de Vilnius, un pachet de legi
menite să combată corupția în justiție. Nu numai, a apărut și un nou portal
guvernamental gov.md/europa/ care
are drept scop informarea cetățenilor despre pașii pe calea întegrării europene
pe care îi face țara.
Între timp, viața continuă.
Nu se poate de zis că în Moldova există un entuziasm pro-european exagerat.
Mitingul din 3 noiembrie a fost doar dovada faptului că guvernarea e puternică,
iar poporul nu e împotrivă. Oricum, cine a vrut a plecat unde a vrut. Și numai
în primele 9 luni ale anului 2013, și numai pe căi legale, s-a constatat că în
Moldova a intrat peste un miliard de dolari trimiși de emigranți. Cunoscătorii însă
știu că integrarea europeană nu înseamnă doar posibilitatea de a pleca, ci și
aceea de a rămâne și a trăi într-o țară civilizată. Și pe teren local este
evident că Uniunea Europeană, în comparație cu Rusia, are o superioritate
covârșitoare: au fost implementate ori sunt în curs de implementare numeroase
proiecte europene. E interesant că liderii transnistreni rezistă cu greu în
fața ofensivei ideii europene. Se află
între ciocan și nicovală. Pe de o parte proiectele europene, exporturi ale
industriei transnistrene în Europa, avantaje care ar surâde și pentru regiunea
lor; pe de altă parte, la manus longa a Moscovei, care îi ține ostateci prin
diverse forme de șantaj. Un politician transnistrean chiar exprimase în mod
naiv această dilemă prin ideea că Transnistria ar tinde cu sufletul spre est,
iar cu trupul spre vest.

Din păcate, semne bune în acest sens nu se
prea văd. Partidele din alianța de guvernământ s-au dovedit în mare parte
corupte și ineficiente. De ce, mă întreb, nu apar mișcări politice noi cu
declarații răsunătoare? De ce intelectualii care au criticat guvernarea nu se
aruncă în vâltoarea politicii? Fiecare cu slujba lui, fiecare cu rubrica lui la
ziar. Iar alegerile parlamentare iată că bat la ușă. Și iarăși, bănuiesc, va
trebui să alegem răul cel mai mic. Dacă nu ne vom trezi la adevărata
democrație, degeaba mai intrăm în Uniunea Europeană. Am putea să nimerim pe
mâna răilor și ca cetățeni europeni, așa cum au pățit bieții napoletani. Pentru
unii ca noi poate ar fi mai bine să ne unim cu Bielorusia lui Lukașenko. Unde e
puțină democrație, dar e ordine și există un minimum de bunăstare; ordinea e
făcută de tătucul Lukașenko, nu trebuie să ne ostenim noi s-o facem. Iar bunăstarea
ți se dă după liste și pe cartele.

Bine. Dar vorbeam despre
eurointegrare. Iată că și diaspora moldovenească se mobilizează în acest sens.
Mai multe asociații au făcut un apel către o acțiune concomitentă, la 24 noiembrie,
de susținere a cursului proeuropean al Republicii Moldova:

„Să
dăm dovadă de unitate în gândire și în acțiune, de spirit de mobilizare și de
solidaritate, pentru viitorul liber și democratic al Republicii Moldova, în
marea familie a popoarelor europene”, se menționează în apel.
Nessun commento:
Posta un commento