La
început a fost Eminescu care a cântat românii de la
Nistru pân-la Tisa. Apoi Tudor Gheorghe care le-a strigat lui
Gheorghe și lui Ion să se ridice. Apoi a venit simpaticul Dan
Bitman care le-a înnebunit pe fetele mele dăruindu-le un inel,
mare cât inima lui. Apoi fu o vreme când nu mai avu loc
nimic deosebit. Ba chiar părea că sunt în curs niște mari
dezamăgiri. Într-un târziu însă a debarcat la
Președinția României Traian Băsescu. Și lucrurile au luat o
altă turnură. Basarabia s-a simțit pe neașteptate mângâiată
de vântul răcoritor al speranței.
Traian
Băsescu a fost văzut de basarabeni ca un om aspru, dar drept. Nu
avea stofa de politician bizantin a lui Iliescu. Nici alura de
profesor a lui Constantinescu. Era omul dintr-o bucată care spune
adevărul verde-n ochi și rupe mâța-n două. Mai bea câte-un
pahar, mai făcea câte-o gafă cu trecerea Prutului în
1941. Mai confunda Cahulul cu Cabulul. Basarabenii au râs de
glumele lui și i-au iertat greșelile. Pentru că au văzut în
Băsescu eroul care, prin acordarea cetățeniei române, îi
eliberează de după cortina de fier a izolării. Da, aveți
dreptate, cortina de fier ținea de sistemul socialist. Dar oare
regimul de vize care nu se dau nu este tot o cortină de fier, de
astă dată ridicată de Occident?
Într-adevăr,
legea despre redobândirea cetățeniei române, în
vigoare încă din 1991, până la Băsescu a funcționat
slab. Puteai aștepta rezolvarea dosarului 4, 5 sau chiar 6 ani! Prin
simplificarea procedurii de redobândire a cetățeniei române,
prin stabilirea termenului de 6 luni în care autoritățile
sunt obligate să soluționeze dosarul, cetățenii Moldovei au
primit un cadou neprețuit. Tot pe timpul lui Băsescu bursele și
ajutoarele pentru Moldova au crescut constant. Iar Președintele
României a sfidat în permanență conducerea comunistă a
Republicii Moldova. A fost acuzat că-și bagă nasul în oala
vecinului și i s-a sugerat să-și vadă de ale lui, dar el a jucat
dur. Și deci, indiferent de rezultatele pe care le-a avut Băsescu
pe plan intern, basarabenii l-au aplaudat. Iar la alegerile
prezidențiale din 2009 candidatul Traian Băsescu a obținut 94,8%
din voturile cetățenilor români care și-au exprimat opțiunea
în Republica Moldova.
Imediat
a fost pusă întrebarea pe cât de moral este votul
cetățenilor moldoveni care au și cetățenia română.
Trăiesc într-o altă țară, nu cunosc bine realitățile
românești, au ei oare dreptul moral de a impune românilor
un președinte care românilor nu le convine? Dacă moldovenii
fac parte formal din națiunea română, apoi trebuie să-și
asume și niște responsabilități. Iată ce scrie Tudor
Cojocariu,
un tânăr intelectual basarabean, în acest sens:
„...acest
“a face parte” presupune a avea aceleași interese, aceleași
aspirații, aceleași griji, aceleași frici, aceleași obiective
ș.a.m.d. Mă întreb atunci, în ce măsură vor să facă
parte din România de azi aderenții la spațiul românesc,
împotrivindu-se voinței a circa 70% din populația României
care, la rândul ei, se împotrivește PD-L-ului și lui
Traian Băsescu? Judecând după reacții, nu prea-și doresc să
o facă. Și atunci, oare Unirea din mințile noastre, așa cum o
percepeam în iarnă, mai este totuna cu Unirea din vară? Iarna
nu-i ca vara, știm. Cu alte cuvinte, am impresia că țara România
este confundată de către românii ne-legați de viața
statului România, cu un singur partid și de un singur om: PD-L
și Traian Băsescu.”
Iar
jurnalistul Vitalie
Cojocari,
condamnând patosul excesiv al basarabenilor, li se adresează
cu aceste cuvinte: „Cetățenia
vă dă un drept, de a vota. Folosiți-l, dar fără mult scandal. Nu
cunoașteți dedesubturile problemei, vă lipsesc multe informații
despre cum este să fii român în România. Nu aveți
cum să judecați decât ca niște români din Republica
Moldova. Ați ridicat un val urias de nemulțumiri în timpul
alegerii prezidențiale din România, când votul vostru a
decis practic cine va conduce statul. Valul s-a stins pentru că
totul a fost legal, iar voi nu v-ați dat în stambă ca acum.
Dacă, de data asta, veți zgândărî o rană care există,
s-ar putea să afectați negativ relația chinuită dintre românii
din România si românii din Moldova. Știți vorba nu-ți
băga nasul unde nu-ti fierbe oala?Acum situatia este un pic mai
speciala, oala fierbe si nu prea pentru moldoveni. De aceea trebuie
sa fie atenți să nu se ardă. Votați, că aveți dreptul, dar nu
vă mai puneți toată România în cap. Caci până
și un câine bine dresat poate mușca pe cine nu trebuie dacă
este surescitat, deranjat și flamând.”
Aceste
judecăți poate că ar părea ireproșabile dacă nu am ști că
aproximativ aceleași lucruri le-au fost spuse și românilor
din diaspora. Emigranții români au fost învinuiți că
s-au rupt de realitățile românești, că fură și beau, că
au un nivel cultural scăzut, că sunt niște amărâți de
căpșunari și ștergători de funduri străine, care nu ar trebui
vezi doamne să hotărască soarta compatrioților lor din România.
Să-i lipsim deci de dreptul de vot! Evident, cu aceste aberații nu
putem fi de acord. Și nu putem fi de acord cu ideea că cetățenii
români din Republica Moldova trebuie să se ia după o
presupusă majoritate a românilor care s-ar zice că este
contrară lui Băsescu. Nu, moldovenii trebuie să-și asculte inima
și să-și urmeze consecvent interesele, chiar dacă aceste
interese se deosebesc de interesele celorlalți români. Vor de
la Băsescu mai multă Unire? Atunci să voteze cu Băsescu. Va avea
grijă mai pe urmă politica să le pună pe toate la loc.
Referendumul
din 29 iulie dă pinteni Unirii. Unește diaspora românească
cu România. Unește România cu Occidentul. Unește
diaspora moldovenească cu diaspora românească. Unește
Republica Moldova cu România. Unește Republica Moldova cu
Occidentul. Ne unim cu toții nu în vechile hotare, nu în
cuget și-n simțire, ci într-o sfadă generală, într-o
luptă pașnică de idei, în care răsună pașnice chemări la
luptă și pașnice înjurături. Las' că-i bine așa, Limba
Română râde fericită văzând cum discută cele
două maluri de Prut. Băieți, Traian Băsescu face Unirea. Toți la
referendum!
