Atunci când a explodat centrala atomică de la Cernobâl, pe italieni i-a cuprins o frică soră cu moartea. Aproape că au încetat să mai cumpere fructe și legume și au înghețat toate lucrările de la centralele nucleare în construcție, pierzând în felul acesta miliarde și miliarde de investiții. Peste ani și ani, mai trecându-le panica, au hotărât să investească din nou în energia nucleară. Dar maledizione! A trebuit să iasă fum din Fucushima! Și frica a revenit. Și e foarte posibil ca să se renunțe din nou, cu inevitabilele pierderi, la construcția centralelor atomice.Japonezii, luptând eroic pentru marele lor imperiu și pentru împărat, au fost înfrânți prin bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Și după ce au cunoscut pe propria piele ce înseamnă energia nucleară, cine ar mai fi crezut că-și vor împânzi țara cu centrale atomice! Dar anume așa au făcut, dând dovada unui raționalism și a unui curaj deosebite. Ceea ce s-a întâmplat, cutremurul, țunami, catastrofa nucleară, nu-i va face decât mai atenți și mai prevăzători. Vor merge înainte liniștiți, negălăgioși, gentili unul cu altul. Și vor găsi mereu o clipă ca să se bucure de imaginea unui cireș înflorit.
Sunt mai răi italienii decât japonezii? Rămâne de văzut. Dar citind ziarul „Timpul” descopăr că cei mai răi sunt moldovenii. Constantin Tănase îi compară pe moldoveni cu japonezii și găsește că modul în care unii și alții au reacționat la catastrofele abătute peste capul lor este total diferit. Dacă japonezii s-au comportat cu multă liniște și demnitate, apoi moldovenii, atunci când se revărsase Prutul astă vară, au fost pur și simplu lamentabili. Iată ce scrie C. Tănase: „să vedem cum au reacţionat moldovenii la calamitatea din anul trecut când apele dezlănţuite ale Prutului au înghiţit sate întregi. Televiziunile se întreceau în a prezenta scene de groază, cu femei isterizate, care-şi rupeau părul din cap de disperare, ţărani terfoşi şi nebărbieriţi, care-şi frângeau disperaţi mâinile, uitându-se la cer, şi nu a existat măcar un singur post tv care să prezinte vreo scenă cu sinistraţi stăpâni pe sine, care îndeamnă la calm, concentrare şi efort. La noi, repet, a fost cu totul altfel, am asistat la lucruri urâte. Astfel, în timp ce societatea a sărit în ajutor (sute de mii de ajutoare veneau zilnic în satele sinistrate), sinistraţii, unii dintre ei, deveniseră la un moment dat mofturoşi, pretenţioşi, cereau haine şi încălţăminte noi, biscuiţi scumpi, cafea… În timp ce bieţii ostaşi ai Armatei Naţionale, nişte copii încă, se speteau cărând saci cu nisip, unii sinistraţi, la umbră, jucau cărţi şi beau vin. Făcând un gest profund uman, guvernul a decis să acorde fiecărui sinistrat câte 500 de lei, ca să se convingă în scurt timp că mulţi sinistraţi au dat aceşti bani pe băutură.
Sunt sigur că japonezii vor învinge această apocalipsă, că în doi-trei ani viaţa va reveni la normal şi Ţara Soarelui Răsare va deveni şi mai bogată, şi mai frumoasă, cu oraşe curate şi drumuri bune. La fel de sigur sunt că noi, moldovenii, şi peste zece ani vom avea ceea ce avem - oraşe murdare, drumuri cu gropi şi multă, multă sărăcie.”
Și dacă sunteți atât de sigur că moldovenii sunt incorigibili, pentru ce, domnule Tănase, mai cheltuiți degeaba cerneala? Bănuiesc și eu că nu suntem noi, moldovenii, chiar așa de performanți ca japonezii, dar nu le-aș spune acest lucru moldovenilor niciodată, ca să nu-i descurajez! Iată, mai bine a făcut celebrul regizor rus Nichita Mihalcov, care a îndrăznit să critice nu propriul popor, ci pe japonezi, afirmând că ceea ce se întâmplă în lume are întotdeauna un sens, și că prin urmare japonezii, înrăiți vânători de balene, nemiloși exploatatori ai mediului înconjurător și oameni care nu au nimic sfânt, ar fi avut de suportat furia divină. „Băieți, ce v-ați apucat de făcut voi acolo?”, i-ar fi întrebat dumnezeu pe japonezi. Și neprimind un răspuns satisfăcător (sau neînțelegând ce-au zis ăia), le-a trimis un cutremur de nouă grade și un țunami.
Ei bine, lăsându-l pe Mihalcov să răspundă singur în fața lui dumnezeu pentru declarațiile sale, voi zice că, în eventualitatea unei alte mari catastrofe, Moldova e pregătită foarte bine. Și iată de ce. Unioniștii moldoveni contează pe România. Comuniștii – pe Rusia. Moldovenii din diaspora – pe NATO și UE. Credincioșii – pe Hristos și Iehova. Cu atâția prieteni, he-he, suntem tari, domnule!
Nessun commento:
Posta un commento